Memoriu de activitate Conferinţa Naţională Tradiţii Asociative ale învăţătorilor

Stimati colegi, 
Permiteti-mi să vă adresez mulţumirile mele personale în legătură cu participarea Dvs la cea de a III-a Conferinţă Naţională a Asociaţiei noastre.
Este Conferinţa la care, de obicei, participă Preşedintele sucursalei şi colegii săi activi din raion.
Este Conferinţa la care se fac totalurile activităţilor din anul precedent şi lansarea proiectelor.
Este evenimentul la care ne formăm profesional şi lansăm aripi pentru anul 2014.
Evenimentul dat a prilejuit întâlnirea a 142 de colegi din Republică. Unii (10 persoane) nu au ajuns la eveniment, fără ca să ne anunţe. Probabil pe viitor vom fi 
mai atenţi. 
Însă au venit cu 23 de colegi mai mulţi decât erau înscrişi pe listă (desigur cu preîntâmpinări prealabile). Dovadă că spiritul activ, dorinţa de dezvoltare, entuziasmul este trăsătura comună a membrilor AGIRoMd. 

La eveniment au participat oaspeţi de onoare: Valentina Gaiciuc (Ministerul Educaţiei), Viorica Goraş-Postică (CE Pro Didactica), Viorel Dolha (Arad, prin skype), Iurie Melinte (DI Drochia), Peter-Vlad Ianusevici, Eugen Gîrlă (Academia Nicolae Dumitrescu).

Emoţionante şi pline de sens au fost cuvântările colegilor din Bălţi: Svetlana Dubencu, Viorica Măţilă-Parfeni şi Dumitru Babin.
Domnul Director  al LT B.P. Hasdesu din Bălţi, D. Babin ne-a invitat pe toţi la un bun simţ şi la o ieşire din zona de confort. Sare şi piper a fost discursul său superb! Mai jos îl găsiţi ataşat.

Colega din Teleneşti Veronica Postolache ne-a atras atenţia că elevii sunt profesorii nostri.
Dl Melinte ne-a inspirat cu un mesaj despre profilul unei învăţătoare. Mai jos este discursul.

Evenimentul a fost suplinit fericit de formarea profesională a trainerilor Academiei Nicolae Dumitrescu, în persoanele Peter-Vlad Ianusevici şi Eugen Gîrlă.

Rezultatul Conferinţei a fost conturat în Rezoluţia pe care o ataşăm aici. 


D. Babin
Eu demult nu mai aștept de la stat nimic, pentru că nimic nu poate da profesorului. Statul își asumă nniște obligațiuni sie, pentru sine și în fața sa dă răspuns, iar profesorul rămîne, cum și a rămas unul la unul cu sine, cu clasa, cu administrația școlii, cu raionul, cu societatei, dacă doriți. Nu cunosc nicio politică de stat în domeniul educației care a luat în calcul profesorul. Iată de ce consider că totul este în puterea fiecărui cadru didactic: să fie omniprezent în proces, ori că e vorba de dezbaterile publice ale curriculumului, ori cele a codului educației, ori cele ale progrsmeloir de perfecționare. Am fost parte a multor stagii de formasre la IȘE. Chiar din prima zi ni se solicita o listă de așteptări și noi o completam, fără ezitare: Dar cănd îi întrebam cu ce au venit aici la formare pentru a da, într-un simplu proces de schimb de experiență (proiecte didactice, scenarii, elaborări șciințifice), iată aici nu prea aveam ce spune. Pentru că fiecare venea să ia, nu să dea. Și xerocopiau orice, chiar și lucruri care  nu aveau nicicătă valoare.
Consider că atît timp cît vom sta cu mîna întinsă după curriculumuri, planuri cadre, planuri de liungă durstă, proiecte zilnice, materiale didactice etc. atît timp vom sta pe loc. Zilnic vin la Dumneavoastră (la centrul de la IȘE) cursanți să le dați, să le vindeți orice, și niciunul nu vine cu un mănunchi de materiuale să le averți pentru alții. Consider că AGIRO e un frumos prilej de a ne asocia măcar cei care sînt gata să dea din puținul pe care-l au.  Nu vreau să critic nici guvernul, nici ministerul, nici direcțiile de învățămînt, nici administrațile școlilor, ci pe fioecre cadru didactic care pentru vreo 3-5 ore publice, 1-2 activități eeducaționale și un raport de autorevaluare sau o liucrare metodică pe care trebuie s-o scrie, face atîta zarvă în jurul atestării, Și nu-și răsuflecă mînicile hainei părofesionale și să facă din fiecare oră una publică, din fiecare alocuțiune oriunde o lucrare științifică. Consider că atît timp cît nu ne va fi amar de ore modelate și realizate ca atunci cînd învățam la școală noi, cînd la ore vom întreba mai mult decît vom preda, cînd actorul principal sîntem tot noi profesorii, nu putem vorbi despre schimbare.


​Iu. Melinte
Caut o învățătoare care știe să zâmbească, care nu etichetează copilăriile drept acte de huliganism, care nu duce la director un copil de șase ani pentru că s-a copilărit, care nu transformă energia de nestăvilit a unui minor într-o problemă a clasei, făcând din minor un paria, care nu scoate un copil de la oră și-l izolează la sala de sport (deși are certificat medical care îl scutește de ora de sport pentru că sănătatea sa ar putea fi pusă în pericol), care nu condamnă râsul, care nu se teme să prezinte lecțiile drept jocuri interesante.  
  Caut o învățătoare care nu impune excelența fiecărui copil din clasă, ci pregătește copiii pentru viață într-un sistem educațional de masă, nu elitist. Caut o învățătoare care NU pune mai presus de interesul superior al copiilor sentimentele sale, trăirile sale, confortul său.
 Caut o învățătoare care are și soluții, nu doar probleme, care are și rezultate, nu doar intenț
​​
ii.
  Caut o învățătoare care să iubească copiii, nu să se teamă de ei.
Găsitorului recunoștință eternă!
-- 

Din istoricul Conferinţei Naţionale

 



















































ACADEMIA ÎNVĂȚĂTORULUI MODERN

BINE ATI VENIT!

Revista Învăţătorul Modern este alături de Dumneavoastră oricând!

Mereu Moderni, Mereu cu Noutăţi!

Revista apare o dată în două luni în Republica Moldova şi în România.